Şcoala generală din Micherechi organizează, în perioada 16–20 noiembrie, Săptămâna limbii materne, prin care şcoala oferă o cunoaştere mai bună a limbii şi culturii româneşti. Elevii vor participa în aceste zile la un concurs despre românii din Ungaria, concurs de povestire, vor avea o zi de teatru şi alte activităţi şi probe, care vor contribui la îmbogăţirea cunoştinţelor de limba română. În ziua de vineri, 20 noiembrie, va avea loc cea de-a şasea ediţie a concursului românesc de ortografie „Gheorghe Martin”.
↧
Săptămâna limbii materne, la şcoala din Micherechi
↧
Referendum local pentru şcoala românească din Micherechi
În urma hotărârii din 29 septembrie 2015 a Consiliului Local Românesc din Micherechi, Comisia Electorală Locală a stabilit data organizării unui referendum în problema viitorului şcolii generale din localitate. Întrebarea la care localnicii îşi vor putea spune părerea este: „Sunteţi de acord ca, din anul şcolar 2016–2017, Consiliul Local Românesc din Micherechi să ceară dreptul de administrare a Şcolii generale bilingve de naţionalitate română din Micherechi?”. Micherechenii îşi vor putea exercita dreptul de opinie la referendumul organizat în ziua de 13 decembrie 2015.
E.Ş.
↧
↧
Un medic român a primit cea mai însemnată disctinţie a Spitalului din Jula
Cu ocazia Zilelor Pándy, la Spitalul Judeţean din Jula au fost înmânate joi, 29 octombrie, mai multe distincţii medicilor şi asistenţilor medicali. Cea mai însemnată dinstincţie, cea care poartă numele lui Pándy, a fost înmânată medicului român din Jula, dr. Tiberiu Rocsin, specialist în chirurgie vasculară. După cum a declarat distinsul dr. Rocsin, medic primar şef de secţie pentru televiziunea locală din Jula după festivitatea de premiere, faptul că a devenit medic a fost o întâmplare, deoarece el şi-a dorit să fie medic veterinar, dar după o boală de-a bunicului său s-a hotărât că mai bine alege vindecarea oamenilor decât pe cea a animalelor. Naşul spitalului din Jula, Pándy Kálmán a fost un renumit medic neorolog din judeţul Bichiş, născut la Újkígyós.
E.Ş.
↧
Ziua Armatei Române şi Ziua Morţilor în Ungaria
La 25 octombrie este sărbătorită Ziua Armatei României. Această zi constituie amintirea unei împliniri naţionale, când armata română şi-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce în hotarele ei patria care a zămislit-o. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca o zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. Evenimentul a fost marcat şi la românii din Ungaria printr-o serie de acţiuni care au avut loc în mai multe zile şi în diferite locaţii.
Pe 26 octombrie, Consulatul General al României la Seghedin a marcat Ziua Armatei Române, printr-o ceremonie desfăşurată la Monumentul Eroilor Români, situat în Cimitirul Central din Seghedin. Slujba religioasă de pomenire a fost oficiată de protopopul Aurel Becan, după care au fost depuse coroane de flori la Monumentul Eroilor Români. Alături de reprezentanţii Consulatului General al României, consul general Ioan Fodoreanu, au depus coroane de flori şi reprezentanţii Autoguvernărilor Româneşti din Seghedin şi Macău, Autoguvernarea Românească a Judeţului Ciongrad şi reprezentanţi ai Primăriei oraşului Seghedin.
*
Consulatul General al României la Jula, reprezentat de către Florin Vasiloni, consul general, a marcat, această zi prin manifestări diverse, în mai multe locaţii din cadrul circumscripţiei consulare de care răspunde, ceremonii de cinstire a memoriei eroilor români. Asistenţa religioasă la aceste ceremonii, care a avut loc pe 26 octombrie, a fost asigurată la Dobriţân, de către părintele Ionuţ Negrău. Aici au fost depuse coroane la monumentul ostaşului român, aflat în Piaţa Bocskai, din centrul municipiului, şi la „Monumentul ostaşului român căzut la datorie” din cimitirul municipal, la care a participat în calitate de reprezentant al primăriei oraşului domnul dr. Fauszt Zoltán, secretar adjunct al primăriei locale. Ulterior acestora, delegaţia Consulatului General al României la Jula s-a deplasat în oraşul Hajdúböszörmény, unde au fost primiţi de către viceprimarul Sőrés István. Tot în ziua de 26 octombrie, Consulatul din Jula a organizat la Nyíregyháza, în „Cimitirul de nord”, o ceremonie care a marcat Ziua Armatei Române. Părintele Ionuţ Negrău a săvârşit câte o slujbă de pomenire la fiecare ceremonie menţionată.
*
În ziua de 30 octombrie, o ceremonie religioasă de pomenire a avut loc şi la în cimitirul vechi şi la monumentul soldaţilor căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial, aflat în faţa primăriei de la Micherechi, slujba fiind oficiată de preotul paroh Ioan Bun. Au depus coroane de flori reprezentanţi oficiali ai României de la Consulatul General de la Jula şi Seghedin, precum şi de la Ambasada României la Budapesta, dar şi reprezentanţi ai mai multor instituţii româneşti din localitatea Micherechi şi de la primărie, care a fost organizatorul evenimentului în frunte cu doamna primar Margareta Tat.
*
Un ceremonial militar româno-maghiar dedicat Zilei Armatei Române a avut loc marţi, 27 octombrie, la Budapesta. Au fost depuse coroane la Monumentul Eroilor Români, ridicat în memoria ostaşilor români care şi-au pierdut viaţa pe teritoriul Ungariei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ceremonialul s-a desfăşurat în prezenţa unor membri ai corpului diplomatic acreditat la Budapesta, a reprezentanţilor Ministerului Apărării din România şi din Ungaria, precum şi a unor ataşaţi militari acreditaţi în capitală ungară. Au participat Ioan Uţiu, secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Victor Micula, ambasadorul României la Budapesta, Gabriela Matei, directorul ICR Budapesta şi alţi reprezentanţii ai ambasadei şi consulatelor de la Jula şi Seghedin, etc. Pr. protopop Marius Maghiaru a celebrat o slujbă religioasă în memoria eroilor români. La eveniment a participat şi o delegaţie militară română, din cadrul Diviziei 4 Infanterie „Gemina" din Cluj-Napoca. Ambasada României la Budapesta a mai depus coroane de flori şi la soldaţi români care îşi dorm somnul de veci în cimitirele din Ostffyasszonyfa.
*
În ziua de 30 octombrie s-au făcut rugăciuni şi au fost depuse coroane de flori şi la mormântul ambasadorului Simion Pop din cimitirul aflat în cartierul Oraşul Mic Românesc din Jula. Slujba de pomenire la mormântul primului ambasador al României în Ungaria de după 1990, ES Simion Pop, a fost celebrată de pr. Petru Puşcaş, care a evocat personalitatea diplomatului şi dorinţa acestuia de a-şi dormi somnul de veci într-un cimitir aflat în Jula. Ambasadorul şi scriitorul Simion Pop s-a stins din viaţă în anul 2008. Începând de anul trecut, de Ziua Morţilor, românii din Jula şi reprezentanţii diplomaţiei române îşi exprimă omagiul faţă de singurul diplomat român care a dorit să fie înmormântat printre românii din Ungaria.
A.B.
↧
Episcopia ortodoxă din Ungaria este alături de victimele de la Clubul Colectiv, din Bucureşti
Într-un comunicat postat pe 1 noiembrie 2015, pe site-ul ortodoxia.hu, Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, condusă de PS Episcop Siluan îşi exprimă compasiunea faţă de victimele şi răniţii recentului incendiu din Bucureşti:
„Evenimentul deosebit de tragic şi neaşteptat, provocat prin incendiul de la Clubul Colectiv, din Bucureşti, în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015, în urma căruia şi-au pierdut viaţa, până în prezent, 29 de tineri, în vreme ce alte aproximativ 90 de persoane se află în stare critică sau gravă, zbătându-se între viaţă şi moarte, ne-a umplut sufletele tuturor românilor, din Ţară, dar şi de dincolo de hotarele ei, de multă durere.
Deşi trăim în străinătate, departe de capitala Ţării, aflarea acestei veşti cutremurătoare ne-a întristat profund şi ne simţim alături, cu sufletul şi rugăciunile noastre, de familiile celor trecuţi la cele veşnice şi Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să primească în Împărăţia Sa sufletele celor care prea de timpuriu şi în condiţii atât de tragice s-au despărţit de lumea aceasta, iar pe de altă parte să-i mângâie şi să îi aline pe toţi cei dragi ai acestora, cu mila Sa cea necuprinsă, cu bunătatea Lui şi puterea Sa cea Dumnezeiască, care poartă de grijă tuturor celor care cred în El şi Îl cheamă în ajutor!
Totodată, Îl rugăm stăruitor, să aline şi suferinţele mari ale celor care, răniţi în urma aceluiaşi accident, se află pe paturile de spitale, să îi ajute să depăşească cu bine această încercare cutremurătoare, rămânând în viaţă şi să le dăruiască tămăduire, rănilor lor cele trupeşti şi sufleteşti!
Apreciem, în mod deosebit, solidaritatea persoanelor competente care au intervenit cu promptitudine pentru gestionarea acestui accident cumplit şi a tuturor românilor care în astfel de momente tragice s-au simţit apropiaţi de victimele evenimentului şi au încercat să dea o mână de ajutor. Îl rugăm, încă o dată, pe Bunul Dumnezeu, să poarte de grijă tuturor tinerilor din România, spre binele lor şi al Ţării din care fac parte, dăruindu-le sănătate, putere de muncă, dragoste de Dumnezeu, de Neam şi de Ţară şi multă înţelepciune pentru viitor!"
↧
↧
Editorial - Tragedia care trezeşte România
(Editorial scris în 3 noiembrie 2015)
De trei zile, România plânge. Varsă lacrimi pentru (până acum) 31 de tineri morţi şi aproape 200 de răniţi în incendiul din clubul Colectiv din Bucureşti, izbucnit vineri seara, 31 octombrie, la un concert de rock. De sâmbătă până luni, în întreaga Românie a fost decretat doliu naţional. Au jelit însă nu doar cei din ţară ci şi românii din toată lumea, care şi-au pierdut arşi de vii un frate sau rudă, un prieten sau o cunoştinţă. Prietenul prietenului meu îmi este şi mie prieten, se arată pe reţelele de socializare, unde chiar s-au solidarizat românii (şi nu numai) din toate colţurile lumii. S-au solidarizat toţi rockerii din lume, indiferent de naţionalitate, s-au unit toţi oamenii de bine care s-au înfuriat pe un sistem nefuncţional, înticăloşit şi pe politicieni români corupţi până în măduva oaselor, când cluburi fără ieşiri de siguranţă şi îmbrăcate în materiale inflamabile primesc aprobări de funcţionare. După primul şoc de jale se caută responsabili, se aşteaptă demisii din funcţii înalte. Mii de oameni ies în stradă atât în Bucureşti cât şi în alte oraşe mari ale României pentru a spune stop politicii iresponsabile din ultimii 25 de ani.
De trei zile, România plânge. Varsă lacrimi pentru (până acum) 31 de tineri morţi şi aproape 200 de răniţi în incendiul din clubul Colectiv din Bucureşti, izbucnit vineri seara, 31 octombrie, la un concert de rock. De sâmbătă până luni, în întreaga Românie a fost decretat doliu naţional. Au jelit însă nu doar cei din ţară ci şi românii din toată lumea, care şi-au pierdut arşi de vii un frate sau rudă, un prieten sau o cunoştinţă. Prietenul prietenului meu îmi este şi mie prieten, se arată pe reţelele de socializare, unde chiar s-au solidarizat românii (şi nu numai) din toate colţurile lumii. S-au solidarizat toţi rockerii din lume, indiferent de naţionalitate, s-au unit toţi oamenii de bine care s-au înfuriat pe un sistem nefuncţional, înticăloşit şi pe politicieni români corupţi până în măduva oaselor, când cluburi fără ieşiri de siguranţă şi îmbrăcate în materiale inflamabile primesc aprobări de funcţionare. După primul şoc de jale se caută responsabili, se aşteaptă demisii din funcţii înalte. Mii de oameni ies în stradă atât în Bucureşti cât şi în alte oraşe mari ale României pentru a spune stop politicii iresponsabile din ultimii 25 de ani.
Unii îşi îndreaptă ura şi furia către Biserică, alţii se supără pe medicii de la salvare sau pe pompieri. O tragedie de acest fel mişcă sentimente puternice, negative şi pozitive de asemenea. Unii sunt copleşiţi de durere şi jelesc în taină, deplâng nu doar moartea acelor tineri nevinovaţi, ci toţi acei 25 de ani irosiţi în care România nu a reuşit să scape de metehnele unei politici dăunătoare întregii naţiuni. Tragedia de la Colectiv a trezit însă în foarte mulţi români un puternic sentiment de responsabilitate pentru viitorul ţării şi naţiunii întregi, zicând „până aici şi nu mai departe”. Ei protestează şi cer schimbări radicale pentru un viitor sigur al tinerilor în România.
Tragedia de la clubul Colectiv din Bucureşti a făcut să se solidarizeze cu românii întreaga lume internaţională, de la preşedinţi de stat la ambasadori, de la prinţi până la regi, de la creştini la ne-creştini. „Inima mea este alături de sărmanele victime care sunt în spital şi de familiile care aşteaptă îngrijorate lângă paturile lor. Gândurile şi rugăciunile mele sunt alături de dumneavoastră şi de poporului român”, a transmis prinţul Charles al Marii Britanii. Regele Mihai al României este la fel alături de familiile îndurerate de pierderea celor dragi: „Familia mea și cu mine ne rugăm pentru ei toți, ca și pentru cei îndoliați, care astăzi au ochii în lacrimi. Întreaga societate, tineri și vârstnici, avem nevoie să învățăm din nou respectul pentru viață și pentru cel de alături. Fiecare viață este fără preț, iar compasiunea este puntea dintre sufletele noastre", precizează mesajul transmis de Casa Regală a României.
Bătrâni, tineri, copii, oameni de omenie se roagă de zile întregi, fac colecte de sânge şi adună bani pentru ajutorarea celor afectaţi de tragedia de la Colectiv. Focul ucigaş a izbucnit în timpul concertului. Au murit arşi de vii chiar şi cei doi chitarişti ai formaţiei Goodbye to Gravity. Concertul lor neterminat a inspirat trupa Taxi pentru a scrie, la trei zile de la incendiu, cea mai dureroasă melodie din aceste zile:
„Hei, ce faceţi? De fapt, ştiu, vă gândiţi la mine/ Staţi liniştiţi, m-a durut cam rău, dar acum mi-e bine./ Suntem toţi aici, lumea se poartă frumos, ne-au pus aripi noi./ Şi totul ar fi perfect, doar că ne e şi nouă dor de voi./ În rest e bine, sunt concerte rock peste tot şi se aude foarte clar, se aude fiecare cuvânt/ Şi băieţii cântă foarte, foarte, foarte tare pentru că doar aşa se aude mai încet răul de pe pământ./ Hei, ce faceţi? Mi-ar fi plăcut să faceţi mai demult ceva/ Nu de alta, dar eu chiar as fi vrut să mai stau cu voi vreo 50 de ani sau cam aşa./ Poate faceţi acum, poate faceţi măcar, nu ştiu, orice, poate începeţi măcar cu lucrurile mici./ Noi o să ne uitam la voi în fiecare zi, cuminţi, de aici./
Hei, ce faceţi?”
Eva Şimon
↧
Rugăciuni, flori şi lumânări pentru victimele de la „Colectiv”, la românii din Jula şi Budapesta
Drama tinerilor care şi-au pierdut viaţa în cumplitul incendiu din clubul Colectiv din Bucureşti şi durerea familiilor acestora, precum şi a zecilor de răniţi care se zbat încă şi acum între viaţă şi moarte a impresionat românii nu doar în România ci în întreaga lume. Românii au plâns, s-au rugat, au demonstrat împreună de la Paris până la Roma şi de la New York până la Chişinău.
Şi românii din Ungaria s-au solidarizat cu cei din România, rugându-se zilele trecute în mai multe biserici aparţinătoare Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria pentru sufletele celor decedaţi în incendiu şi pentru vindecarea răniţilor care se află în stare gravă pe patul de spital.
După Sfânta Liturghie de duminică, 8 noiembrie, credincioşii români din Jula au aprins lumânări şi s-au rugat pentru morţii şi răniţii de la clubul Colectiv din Bucureşti. În jurul crucii din fața Catedralei Sf. Nicolae s-au aşezat flori şi lumânări, iar credincioşii s-au rugat alături de preotul paroh Teodor Marc. Iniţiativa a fost a credinciosului Ion Budai, fost director al Liceului românesc din Jula, care urmăreşte zilnic cele întâmplate în România şi s-a arătat foarte afectat sentimental de acestea: „Atunci când se întâmplă o tragedie aşa de mare în neamul nostru, trebuie să fim uniţi cu toţii, români din ţară şi din afară, în suflet şi rugăciuni.”
E. Şimon
*
Tragedia de la club Colectiv din Bucureşti, din 30 octombrie, i-a impresionat şi pe românii din Budapesta. În urma mobilizării pe Facebook, aproximativ 50 de persoane s-au strâns în faţa Ambasadei României din Budapesta, pentru comemorarea victimelor din Colectiv în sâmbăta din 7 noiembrie.
Cei prezenţi au aprins lumânări, s-au recules şi s-au rugat, vizibil afectaţi de drama petrecută în Bucureşti. Iată câteva din mesajele lăsate în faţa Ambasadei, alături de flori şi candele aprinse: „Corupţia a ucis. Colectiv Budapesta", „Solidaritate", „Schimbarea pe care ţi-o doreşti în lume", „Schimbă sistemul", mesaje de altfel strigate şi pe străzile marilor oraşe din România de zecile de mii de manifestanţi în ultimele zile.
„Suntem alături de familiile celor dispăruţi în Colectiv, transmitem toate energiile noastre pozitive celor care se luptă pentru supravieţuire". „Cei vinovaţi trebuie să plătească pentru această tragedie". „Suntem alături de voi, chiar dacă suntem la 800 de km depărtare", „Doamne ocroteşte-i pe români"– sunt câteva gânduri exprimate în micul dar inimosul grup de români prezenţi la Manifestaţia „Colectiv Budapesta".
Ştefan Priscu, Budapesta
↧
Conferinţă româno-maghiară despre patrimoniul cultural imaterial al umanităţii
Muzeologi, etnografi şi cercetători români şi maghiari şi-au dat întâlnire pe 21 octombrie la Muzeul „Munkácsy Mihály” din Bichişciaba pentru a conferenţia, a compara şi a arăta prin exemple patrimoniul cultural imaterial din cele două ţări. Conferinţa a fost moderată de doamna Emilia Martin, conducătorul secţiei ştiinţifice şi muzeografice a Muzeului „Munkácsy”, care a subliniat importanţa legăturilor de peste două decenii a muzeului din Ciaba cu muzee din România, perioadă în care s-au desfăşurat numeroase cercetări şi proiecte comune, s-au editat volume şi s-au realizat expoziţii comune.
Pentru a cunoaşte funcţionarea comisiilor de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial din cele două ţări, în deschiderea conferinţei au fost prezentate două prelegeri pe această temă: Csonka Takács Eszter de la Muzeul Etnografic din Szentendre, director al Direcţiei pentru Patrimoniul Cultural Imaterial din Ungaria a vorbit despre identitatea culturală comunitară, despre protecţia valorilor periclitate, despre importanţa introducerii în învăţământul şcolar al valorilor culturale şi de patrimoniu locale, dar a amintit şi despre propunerile comune româno-maghiare pe listele de patrimoniu cultural imaterial al UNESCO. Doamna Narcisa Ştiucă din Bucureşti, membră a Comisiei Naţionale de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial a prezentat o lucrare despre valorile tradiţionale româneşti în patrimoniul umanităţii. Pe lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii, România este înscrisă până în acest moment cu 4 elemente: ritualul Căluşului, doina, meşteşugul ceramicii de Horezu şi colindatul de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova. Mai sunt propuse pentru a fi introduse în PCI pelerinajul de la Şumuleul Ciuc şi pelerinajul de la Moisei, ritualul „Cucilor” din Brăneşti, tradiţia Mărţişorului, jocul fecioresc din Transilvania. S-a accentuat că inventarele se fac numai la nivel naţional, legea nu permite de exemplu introducerea în PCI românesc a elementelor din sudul Dunării sau din Bucovina de Nord. În comun, însă, ţările pot face propuneri pentru UNESCO.
Din Ungaria, până în acest moment au fost introduse pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii două elemente: umblatul mascaţilor de la Mohács (busójárás) şi mişcarea caselor de joc (táncház), care au un rol foarte important în păstrarea dansurilor şi cântecelor populare.
Lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCOa fost întocmită oficial în anul 2008, conform „Convenției pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial", încheiată la Paris, la data de 17 octombrie 2003.
La conferinţa de la Bichişciaba au mai ţinut prelegeri următorii: Rodica Coltade la Arad a vorbit despre colecţia şi popularizarea moştenirii culturale imateriale din judeţul Arad, iar Emilia Martin a prezentat elementele propuse de judeţul Bichiş pentru lista PCI. A doua parte a evenimentului a cuprins prezentarea unor comunităţi locale care păstrează elemente ale patrimoniului judeţean: Ambrus Zoltándin Bichişciaba a vorbit despre specificul cârnaţului de Ciaba, ca „hungaricum”, Kocsor Imréné a evocat tradiţia împletiturilor din Bichiş, Csasztvan András a vorbit despre cultivarea prunelor, Ancsin Pálné a prezentat tradiţia preparării găluştelor slovăceşti, Sorin Sabău de la Arad ne-a introdus în povestea Târgului de Fete de pe Muntele Găina, iar Gabriel Hălmăgean din Arad a vorbit despre obiceiuri de Paşti de la Şepreuş. Subliniem lucrarea etnografei Renata Rocsin de la muzeul din Jula, care a prezentat o lucrare despre transmiterea tradiţiei dansului popular din Micherechi. Conferinţa de la Bichişciaba s-a încheiat cu o prezentare de modă, din haine din materiale naturale, realizate în atelierul familiei Hudák.
E.Ş.
↧
Săptămâna limbii materne la şcoala din Micherechi
A.B.
↧
↧
Omagieri, concursuri, folclor şi bucate româneşti pentru românii din Jula
În săptămâna dintre 2–6 noiembrie, la Jula au fost organizate mai multe evenimente cu caracter românesc, dedicate diferitelor generaţii de români din acest oraş. Cu acest prilej, au avut loc şi comemorări pentru personalităţile româneşti din Jula, care îşi dorm somnul de veci în cimitirul situat în Oraşul Mare Românesc din Jula. Manifestările au făcut parte din programul intitulat „Zilele româneşti la Jula”, care s-a desfăşurat pe o durată de cinci zile, eveniment organizat de Autoguvernarea Românească a oraşului Jula.
Omagierea înaintaşilor români
Manifestările din prima zi au debutat cu omagierea lui Gheorghe Pomuţ (1818–1882), la bustul generalului american, născut în Jula, care se află situat în Piaţa Pomuţ din Jula, din anul 2007. Aici au fost rostite cuvinte de salut şi de apreciere de către primarul Görgényi Ernő, domnul ambasador Victor Miculaşi domnul Tiberiu Juhasz, preşedinteAŢRU. Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan a săvârşit o slujbă de pomenire şi a adresat un cuvânt festiv, după care elevi din clasa a 11-a şi a 12-a de la Liceul „N. Bălcescu” au evocat în limbile maghiară, română şi engleză personalitatea şi viaţa lui Gh. Pomuţ, tinerii fiind pregătiţi de profesorul de istorie Robert Selejan. Omagierea s-a încheiat printr-o depunere de coroane de flori la bustul generalului de origine română.
Partea a doua a manifestărilor comemorative din această zi a continuat la cimitirul românesc din cartierul Oraşul Mare Românesc unde a fost oficiată o slujbă de parastas de către PS Siluan şi un sobor de preoţi şi diaconi, foşti slujitori ai bisericii pentru alte personalităţi româneşti din Jula şi pentru toţi românii care îşi dorm somnul de veci în acest cimitir. După slujba de parastas a ţinut o cuvântare despre personalităţile româneşti ale oraşului Jula, nu doar despre cei care sunt înmormântaţi în acest cimitir, doamna Maria Berényi, directorul Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria. Foarte multe personalităţi ilustre ale culturii româneşti s-au născut sau au activat aici, contribuind la păstrarea limbii şi identităţii, la întărirea comunităţii româneşti. „Comunitatea românească din Jula, în secolul al XIX-lea reuşeşte, nu doar să-şi facă cunoscută şi respectată prezenţa în viaţa urbei, ci şi să afirme propria spiritualitate. Trebuie, desigur, să avem în permanenţă în vedere faptul că ceea ce aceşti oameni luminaţi au iniţiat, realizat şi finalizat, stă sub semnul vrerii şi puterii lor cât şi a posibilităţii îngăduite de alţii”, a spus doamna Berényi despre personalităţile julane de care românii de aici pot fi mândri. În cuvântarea sa i-a amintit pe pictorii Gheorghe Cohan şi Rozalia Costa. Au fost amintiţi slujitorii Bisericii Ortodoxe Române înmormântaţi aici: Dumitru Sabău, cei trei vicari: Petru Mîndruţău, Teodor Misarăş şi Pavel Ardelean, apoi Gheorghe Negru şi alţii. Doamna Berényi a mai vorbit despre mecenatul Teodor Papp, Iustin Popovici, prim notar în Jula, Moise Nicoară, personalitate emblematică a oraşului şi a Bisericii Ortodoxe Române, David Voniga, David Nicoară (fratele lui Moise Nicoară), Constantin Pomuţ (fratele lui Gheorghe Pomuţ), primul profesor de psihiatrie al Facultăţii de Medicină din Pesta, creatorul uneia din tradiţiile înaintate ale învăţământului medical maghiar şi alţii. „Aceştia sunt doar câteva din personalităţile care ne propun nouă, celor de azi şi de mâine, nişte jaloane de comportament într-o Europă în tranziţie şi care revendică integrarea naţiunilor într-o nouă şi complexă entitate statală, fără să excludă sentimentul naţional. Identitatea etnică a unui popor se păstrează cel puţin prin trei elemente esenţiale, acestea sunt: limba, religia şi cultura. Şi aceşti oameni iluştri au militat tocmai pentru cultivarea şi consolidarea acestor trei componente esenţiale în care o naţiune sau o comunitate se recunosc”, a încheiat doamna Maria Berényi. La finalul evenimentului din cimitir au fost depuse coroane de flori la impunătorul mausoleu dedicat mecenatului culturii române, Teodor Papp.
Concurs pentru familii
În cadrul Zilelor româneşti la Jula, marţi, pe 3 noiembrie, a avut loc la Centrul Cultural Românesc din oraş concursul familiilor cu participarea a 8 familii de români din Jula: familiile Morar, Selejan, Havas, Ardelean, Stăvaru, Kovács, Cefan şi Borszéki. Moderatorul concursului a fost profesoara Stella Nicula Machhour,care a mărturisit în deschiderea programului că a mai organizat astfel de concursuri la sediul UCRU, începând cu anul 1994, an care a fost declarat de către ONU drept Anul Familiei. Din juriu au făcut parte PS Siluan, episcopul românilor din Ungaria, consulul general Florin Vasiloni, directoarea liceului, Maria Gurzău Czeglédişi doamna Iuliana Jurău Rad, profesoară în pensie. Participanţii au fost supuşi la 8 probe, despre cultura, istoria şi obiceiurile românilor din Ungaria, despre personalităţile marcante ale românilor de pe aceste meleaguri, instituţii, publicaţii, jocuri distractive pentru copiii sosiţi împreună cu părinţii şi bunicii la concurs. Concursul s-a desfăşurat într-o atmosferă de competitivitate, dar şi de voie bună şi prietenie. Premiul I a fost câştigat de familia Cefan, pe locul II s-a situat familia Kovács, iar pe locul al III-lea a fost familia Stăvaru, dar toate familiile participante au primit câte un premiu generos din partea organizatorilor.
Folclor şi tradiţii româneşti
O după amiază de tradiţie şi folclor a fost oferită românilor din Jula, miercuri, 4 noiembrie, când a fost amenajată şi o expoziţie dedicată costumului popular românesc din zona Banatului de Munte, cu exponate din colecţia doamnei Sorina Jurj, din Caransebeş. Totodată, cu acest prilej a fost lansată şi cartea „Cosmonautul Dumitru Prunariu în Ţara Făgetului şi în cosmos”, aparţinând domnului Ioan Gheorghe Oltean. Folclorul a fost adus la Jula de Ansamblului Folcloric „Zestrea Gugulanilor”, din Caransebeş, care îmbrăcaţi în costume populare bănăţene au încântat pe spectatori cu dansurile lor, dar şi mai mulţi interpreţi de muzică populară, din Banat, ca de pildă Maria Milu Sorescu, Mircea Cartisoreanu, Doriana Talpeş, Ana Jurj, Daniela Văcărescu, sau din Bihor, cunoscutul solist Cornel Borza, seara încheindu-se cu o horă românească.
Alte programe distractive
Programul a continuat joi cu o excursie la Casa Muzeu din Chitighaz, unde s-au putut gusta şi mâncăruri tradiţionale româneşti, oferite din partea organizatorilor, iar seara, la Liceul românesc din Jula, a fost organizată o întâlnire a tinerilor, cu muzică românească. În ultima zi a săptămânii, vineri, 6 noiembrie, au fost organizată o manifestare sportivă care a cuprins mai multe probe sportive: un mini-maraton, fitness, şah, tenis de masă, volei şi fotbal. La final, toţi participanţii au fost invitaţi la o cină comună apoi la un foc în curtea liceului julan.
A.B.
↧
Românii din Leta Mare îşi cinstesc înaintaşii
În sâmbăta de 7 noiembrie, în oraşul Leta Mare a avut loc evenimentul tradiţional legat de marile personalităţi ale neamul nostru, care au petrecut o vreme mai scurtă sau mai lungă în această localitate a Ungariei. Comemorarea lui Iosif Vulcan (1841–1904), fondatorul revistei Familia (1865), a lui Iustin Popfiu (1841–1882), preot greco-catolic, poet şi jurnalist, şi a lui Ioan Irinyi (1817–1895), chimist şi inventator, în anul acesta i-a adunat deja din nou în oraşul din apropierea Dobrâţinului pe cei care voiau să aducă omagiu acestor fii renumiţi ai neamului românesc de pe meleagurile bihorene. La invitaţia Autoguvernării Române din Leta Mare şi a Asociaţiei Culturale Române din acest oraş, memoria bărbaţilor renumiţi a fost cinstită între alţii de către Excelenţa Sa Victor Micula, ambasadorul României la Budapesta, de consulul general al României la Jula, Florin Vasilioni, de doamna Monica Radu, secretar la Ambasada României, de primarul oraşului Leta Mare, Menyhárt Károly, de preşedintele Tiberiu Juhasz, din partea Autoguvernării pe Ţară, de preşedintele Marius Maghiaru, din partea Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria şi de doamna primară Margareta Tat, din Micherechi. De la Oradea au sosit dr. Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor şiIoan Pop, directorul muzeului Iosif Vulcan.
Ziua memorială a început cu o scurtă conferinţă la primăria oraşului, unde cuvântul de deschidere a fost rostit de preşedintele Autoguvernării Române locale, Gavril Crişan. El a fost urmat de Menyhárt Károly, primarul oraşului, care a subliniat atât importanţa celor comemoraţi cât şi osteneala datorită căreia an de an se adună aici cinstitorii lui Vulcan, Popfiu şi Irinyi. La rândul său, ambasadorul Victor Micula, oprindu-se prima dată la evenimentele triste ale zilelor trecute, înmormântarea fostului preşedinte al Ungariei, Árpád Göncz şi incendiul tragic de la clubul Colectiv din Bucureşti, în ciuda atmosferei triste i-a felicitat pe organizatori pentru „însufleţirea şi conştiinciozitatea cu care se îngrijesc de memoria înaintaşilor lor”.
Participanţii s-au îndreptat apoi spre biserica greco-catolică din localitate, unde în cimitirul parohial au depus coroane la mormântul lui Iustin Popfiu, după care a avut loc a scurtă slujbă de pomenire oficiată de preoţii Szimicsku Ferenc (Leta Mare) şi Florin Tătar (Holod, jud. Bihor, locul de naştere al lui Iosif Vulcan). Următorul popas a fost în curtea şcolii generale care poartă numele lui Ioan Irinyi, şi unde sunt înmormântaţi mai mulţi membri ai familiei Irinyi. Ultima ceremonie de depunere de coroane a avut loc la placa memorială a lui Iosif Vulcan, amplasată pe peretele casei de cultură a oraşului. Ziua memorială a letanilor renumiţi s-a încheiat cu cina festivă oferită de gazde.
M.M.
↧
După Jula şi Micherechi, şi Chitighazul are o stradă Eminescu
 |
| Biserica ortodoxă din Chitighaz |
Conform deciziei Consiliului Local din Chitighaz, din data de 20 octombrie 2015, în localitate au fost schimbate numele a opt străzi. Astfel, de câteva săptămâni, localitatea în care trăieşte un mare număr de români, are şi o stradă care poartă numele poetului român Mihai Eminescu. Strada s-a numit înainte Filimon Sârbu, după fostul activist comunist român, care a fost executat de către autoritățile militare în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, fiind acuzat de sabotaj. După instaurarea regimului comunist în România, Filimon Sârbu a fost declarat erou de autoritățile statului român. Astfel, după Jula şi Micherechi, şi comuna Chitighaz are o stradă ce-i poartă numele lui Mihai Eminescu. Printre cele opt străzi cu nume modificat se află şi strada Úttörő, pe care se găseşte şcoala şi grădiniţa românească din localitate, şi care de pe acum se numeşte strada Szent Imre (Sfântul Emeric), după fiul regelui István al Ungariei, care a fost canonizat în 1083, împreună cu tatăl său, de papa Grigore al VII-lea.
A.B.
↧
Editorial - Aşa ne stingem noi, încet şi sigur…
În zilele pe care le trăim se vorbeşte tot mai mult despre integrare şi asimilare. Subiectul a devenit actual datorită imigrării a sutelor de mii de sirieni şi africani în ţările Uniunii Europene, mai ales în vestul şi nordul Europei, unde aceştia vor să se stabilească, şi prin asta punând în pericol (spun unii) valorile culturii tradiţionale europene, ale creştinismului şi a tot ceea ce a caracterizat până acum Bătrânul Continent. Frica faţă de imigranţi se datorează faptului că se crede că aceştia, odată cu trecerea timpului, vor fi mai puternici şi mai numeroşi decât europenii, nu se vor lăsa integraţi şi nu se vor asimila în societatea de aici. Imigranţii aduc cu ei alte limbi, alte culturi şi alte religii. În timp ce europenii occidentali caută strategii de integrare pentru aceste neamuri străine, în Ungaria (de ce nu ne miră) la nivel politic şi în cea mai mare parte a presei se vorbeşte zilnic despre „apărarea ţării” faţă de străinii care vin „să ne invadeze” şi despre cum să-i asimilăm cât mai repede pe cei care, eventual, s-ar gândi să rămână în ţara noastră. Că de fapt nu tare vrea să rămână aici nimeni, nu prea se vorbeşte… Istoria, după cum se ştie, are un specific al ei: îi place să se tot repete…
Mulţi dintre cei care dau tonul duşmănos contra imigranţilor, nici ei nu se pot lăuda cu o origine pur ungurească. În Ungaria anului 2015, alături de populaţia majoritară, trăiesc 13 naţionalităţi recunoscute prin lege, ca factori constitutivi ai statului, şi alte câteva grupuri minoritare (evrei, chinezi, arabi, etc.). Toate neamurile de altă limbă şi cultură decât cea maghiară s-au integrat perfect în peisajul autohton. În Ungaria nu sunt conflicte interetnice serioase. Poate doar cei de etnie romă mai deranjează uneori. Partea cu integrarea deci poate fi liniştit bifată, iar cea cu asimilarea este spre finalizare totală. O parte din naţionalităţile din Ungaria au renunţat demult, de bună voie, la limba şi identitatea lor, îi putem diferenţia eventual prin câteva obiceiuri specifice, şi doar cam atât. Intelectualii minoritari din Ungaria, cei care sunt preocupaţi de soarta comunităţii lor, îşi pun deseori întrebările: până unde este integrare şi până unde asimilare? ce urmează după ultimele pâlpâieli ale sentimentului de identitate?
În loc de răspuns, să luăm câteva exemple concrete de la românii din Ungaria. Cel mai element lucru care identifică o persoană este numele. Dacă răsfoim protocoalele bisericeşti de acum 50 de ani şi cele de azi, ne izbim de o realitate tristă: nu doar că cei cu numele de familie de Ardelean sunt trecuţi Árgyelán sau Otlăcan de Ottlakán, dar nu mai găsim nici cu lupa nume de Florica sau Viorica, Teodor sau Ştefan, nici măcar cu transcrierea acestora în limba maghiară, ci ne botezăm copiii Kitty şi Mercedes sau Attila şi Csongor. Prin asta le ştergem şi cea mai mică urmă de identificare românească a viitoarelor generaţii. Azi, părinţii nu se mai sfătuiesc cu preotul în alegerea numelui de botez al copilului, dar, din păcate, nici preotul nu îi îndrumă pe părinţi într-o direcţie… românească.
Odată cu numele ne pierdem şi limba. Vorbim româneşte tot mai puţin şi tot mai prost. De citit, de mult nu se mai citeşte româneşte în comunitatea noastră. (Dacă nu mă credeţi, întrebaţi bibliotecarii!) De scris, nici atât. Şi ca să ne ascundem aceste lipsuri, vorbim ungureşte peste tot: la şcoală, la biserică, la recepţiile de la ambasadă. Cu foarte puţine excepţii (şi cinste lor), nu facem eforturi să vorbim o limbă românească îngrijită, curată şi pură, aşa cum au vorbit-o încă bunicii noştri.
Pe noi, nu ne opreşte în drumul spre prăpastia asimilării totale şi definitive nici o lege a naţionalităţilor, nici super-invenţia ungurească, aşa-zisa „autoguvernare”. Un lucru este cert: din afară niciodată nimeni nu ne va putea ajuta. Nici ţara în care trăim, nici ţara care ni se spune mamă. Renaşterea trebuie să vină dinăuntru, din sânul comunităţii. În caz contrar, drumul nostru s-a sfârşit.
Eva Şimon
↧
↧
Elevi din Micherechi premiaţi la un concurs regional de istorie
Joi, 12 octombrie, şcoala generală din Kötegyán a găzduit prima ediţie a concursului de istorie a localităţilor aflate în regiunea Şercadului pentru elevii ciclului gimnazial, ai şcolilor generale din circumscripţia de învăţământ a localităţii Şercad. La concurs au luat parte câte patru elevi din şcoala din Micherechi, Crâstor, Okány, Șercad, Geszt şi Kötegyán. Din şcoala din Micherechi au concurat elevii: Mihai Cozma (clasa a 5-a), Petru Iova (clasa a 6-a), Boglarca Bondar (clasa a 7-a) şi Levente Iovan (clasa a 8-a), ne-a informat profesoara Ana Czesznak. Elevii au fost împărţiţi în cinci grupe. Grupa din care a făcut parte Petru Iova şi Levente Iovan s-a clasat pe locul I, iar grupa elevilor Mihai Cozma şi Boglarca Bondar s-a calificat pe locul 5. Fiecare participant a fost răsplătit cu câte o carte. Profesor pregătitor a fost Viorica Oros Petruşan.
A.B.
↧
Scrieţi-i Moşului din Aletea! El vă va răspunde!
Toată lumea știe că Moșului îi place să primească scrisori de la copii. Atât de mult încât răspunde la fiecare dintre ele. Atunci când nu mai face faţă singur, cheamă spiridușii să-l ajute cu scrisul. Aşa face şi Moşul din Aletea, care la un concurs naţional a fost ales ca al doilea cel mai frumos Moş din Ungaria.
Acum, cu câteva zile înainte de sărbătorile de iarnă, toate dorinţele, gândurile, speranţele strânse peste an sunt aşteptate în cutia de scrisori a lui Moş Nicolae.
Dragi copii, nu vă sfiiţi! Incepeţi simplu: „Dragă Moşule!”
Scrieţi-i Moşului dacă aţi fost cuminţi, dacă nu aţi fost cuminţi, dacă i-aţi ascultat pe părinţi, scrieţi-i ce vă doriţi, la ce visaţi.
Dar să ştiţi că Moşul din Aletea aşteaptă numai scrisori scrise în limba română. Fiecare scrisoare va primi răspuns, iar cele mai frumoase vor fi şi publicate în „Foaia românească”. Norocoşii vor primi din partea Moşului şi ceva… surpriză!
Scrisorile voastre sunt aşteptate de Moş până la 4 decembrie 2015, pe adresa redacţiei „Foaia românească”: 5700 Jula, str. Dozsa nr. 8, sau pe adresa de email: foaia@foaia.hu.
↧
Corespondență culturală din Bucureşti - Teatrul purifică lumea de toate cele rele…
Dragi cititori ai săptămânalului Foaia românească! Am onoarea și bucuria de a vă transmite din capitala României o corespondență culturală cu prilejul derulării programului Festivalului Național de Teatru, care a avut loc între 23 octombrie și 1 noiembrie a.c. Ediția din anul acesta marchează cea de a 25-a aniversare a Festivalului. Frumoasă vârstă și pentru un om și pentru un eveniment cultural major.
Cei 25 de ani care au trecut cu bune, cu rele, ni s-au adăugat și anilor noștri. Festivalul, tot în ani a crescut, a devenit faimos în lumea internațională a Teatrului. Aniversarea te face să te uiți înapoi. Nu fac nici eu excepție. Mă uit și eu cu gândul, înapoi.
 |
| Ion Caramitru, preşedinte UNITER, director TNB |
Abia participasem la ședinţa de constituire a Uniunii Teatrale din România, unde îl alesesem în unanimitate președinte pe unul dintre cei mai buni, cei mai competenți dintre noi, pe actorul Ion Caramitru, de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra. La puțin timp după constituire s-a organizat și prima ediție a Festivalului, care a împlinit acum primul sfert de veac. Festivalul are loc întotdeauna toamna. Anotimp plin de farmec în București. Pentru reușita Festivalului își dădeau, își dau, mâna, UNITER, Ministerul Culturii și Primăria Generală a capitalei. Dar și o mulțime de întreprinderi, instituții, fundații, care contribuie la finanțarea și dotarea cu cele necesare.
Festivalul are loc în prezența invitaților din România și din străinătate și a publicului iubitor de teatru. Întotdeauna e onorat de personalități importante ale regiei, scenografiei, criticilor, actorilor din țară și de peste hotare. Publicul iubitor de teatru și tineretul studios apare în număr mare la spectacole, uneori peste numărul locurilor din sală, când fără rețineri se asează pe trepte. (Vă fac o confidență, la Budapesta îmi lipsește acest așezat pe trepte în sălile de teatru. Nu se concepe așa ceva. Știu, pompieri, reguli, dar la București e un bun obicei, care acreditează cu un plus de farmec plăcerea de a fi spectator. Mi-o asum, oricând, indiferent de vârstă.)
Dacă vă înșir câteva date ale acestei ediții aniversare o să vă dați seama că a fost marcată în mod deosebit: Director artistic al Festivalului, doamna Marina Constantinescu, critic de teatru, a selectat după vizionarea a cine ştie câte zeci de spectacole, un număr de 45, pentru a fi prezentate la Festival, pe scenele celor șase săli ale Teatrului Național, reîntinerit acum, după renovare și pe scenele celorlalte teatre din București.
 |
| „Mein Kampf” (foto: Nicu Cherciu) |
Spectacolul de deschidere a avut loc în sala mare a Teatrului National din București, cu piesa „Mein Kampf” al celebrului regizor vienez George Tabori. Montarea aparține regizorului bucureştean, Alexandru Dabija(Teatrul Odeon). Spectacolul a fost prezentat de actorii unui alt Teatru Naţional, cel din Cluj. Am asistat la un eveniment teatral remarcabil, ca performanță artistică și ca mesaj, pe care această ediție a Festivalului urma să ni-l transmită în continuare, prin spectacolele jucate. În cuvântul rostit de președintele UNITER, domnul Ion Caramitru, director general al TNB și în cuvântul directorului artistic al Festivalului, doamna Marina Constantinescu, a fost evidențiată tema acestei ediții festive: Războiul. Violența. Prezențe veșnice în viața planetei. Să nu uităm că, între 2014–2018, au loc peste tot și acțiuni culturale și comemorative, cu ocazia centenarului primului război mondial. Al războiului cel mare.
Din numărul de 15 spectacole pe care am reușit să le văd, măcar despre patru din ele aș vrea să vă spun câteva cuvinte: cel intitulat „Războiul”bazat pe texte din romanul Moartea unui erou de Richard Aldington, pe texte ale lui Nicolai Gumilev din Însemnările unui ofițer de cavalerie și petexte dinIliada lui Homer. Spectacolul este rezultatul unei co-producții între Festivalul Internațional Cehov și Festivalul Internațional de Teatru de la Edinburgh, în colaborare cu Soun Drama Studio. Impresionant ca imagine scenică, ca forță dramatică, obținute prin contrastul dintre starea de pace, ilustrată de frumusețea unui bal fastuos înveșmântat în albul rochiilor de seară și în negrul smokingurilor, cu care începe spectacolul, metamorfozate apoi în gioarse murdare, în mizeria bătăliilor ce se dau, unde piere tot, unde nimic și nimeni nu e cruțat. Epave, epave, sărăcire, ruine… devin o realitate sordidă nu o fantasmagorie.
Evidențiez apoi spectacolul „Tihna”după romanul scriitorului Attila Bartis, dramatizat și montat de regizorul Radu Afrim. Producția aparține Teatrului National din Tg. Mureș. Spectacol de mare calibru, conflictele eroului principal fiind dintre cele mai dure și mai dureroase, pentru că aparțin vieții lui de familie, relațiilor sale cu mama și cu iubita. Mijloacele de exprimare regizorală, mai ales în spectacolul „Tihna”frapează prin inedit și prin duritate, sunt aproape brutale. Prezente și în alte spectacole. Caracteristici ce conferă noutate teatrului în concepție și în mijloace. Teatrului jucat acum la început de secol. Teatrul, cel puțin din câte pare a fi prin prisma acestui Festival văzut de mine la Bucureşti, a devenit o oglindă mult mai limpede, mult mai fin conturată a societății prezente. „Globalizarea” în teatru mi se pare gata instalată și mă surprinde în mod plăcut curajul cu care vorbim de problemele OMULUI de pe planeta albastră. Cinste generației actuale de regizori!
 |
| Moliendo Café (foto: Márton Bíró) |
Și am și ajuns să vă vorbesc foarte pe scurt despre un spectacol de improvizație, realizat de unul din marii regizori ai lumii teatrale contemporane, Silviu Purcărete. Nu exagerez dacă vă spun că este un spectacol genial. Se cheamă „Moliendo Café”. Realizat cu trupele reunite ale Teatrelor German și Maghiar din Timișoara. A fost o primă colaborare de acest gen. Spectacolul are ca temă două elemente foarte importante ale vieții omului: cafeaua și lumea de arome și senzații pe care cafeaua o evocă. Cafea. Teatru. Sunt ele inutilități ale lumii noastre? Dacă sunt, atunci sunt nu numai ale lumii noastre. Sunt ale întregii lumi din timpuri străvechi. Teatrul de mii de ani face parte din viața omului, din viața omului alb cafeaua face parte abia de câteva sute de ani. Hai, să recunoaștem că amândouă sunt indispensabile delectărilor noastre sufletești și spirituale. Imagini din spectacol mă țin captivă de zile întregi. Le port în minte și le admir în continuare. Muzica, deloc ușoară a maestrului Vasile Șirli este componenta principală a spectacolului, fără de care nici nu s-ar fi putut concepe montarea. Întreaga structură improvizativă a spectacolului este un fel de porțelan prețios, de care toți interpreții au o imensă grijă, dar desigur se și joacă cu ea, cu imensa plăcere a jocului. Maestrul a fost din nou la înălțime.
Un alt spectacol minunat, pe care nu pot să nu-l amintesc este „N(AUM)”. Un proiect teatral realizat de UNTEATRU, Teatrul Metropolis cu sprijinul Fundației Gellu NAUM. Interpretat de două actrițe minunate Oana Pelleași Cristina Cassian. Nu pot decât să le aduc infinite mulțumiri, că au făcut acest spectacol de reeditare, de vizualizare a spiritului lumii „Naumiene”, în care „Cheia e în iubire desigur, de aceea atât de greu de văzut. (Gellu Naum)
 |
| „Lumea lui Purcărete” (foto: Mihaela Marin) |
Merg mai departe și vă istorisesc o altă poveste: în programul Festivalului au figurat și o mulţime de expoziții foto. Cine își expune în imensul hol principal fotografiile superbe? Imaginile lumii pe care a cutreierat-o și a văzut-o cu ochii lui de om al scenei? Silviu Purcărete! Vă rog să țineți minte, pentru că am inițiat în lumea teatrului, ca la proxima sa colaborare la Budapesta, Maestrul să nu vină fără aceste fotografii extraordinare. Ce reprezintă ele? Imagini ale lumii contemporane, ale străzii, ale oamenilor, ale sărăciei cumplite de oriunde, ale construcțiilor minunate de oriunde și repet, ale Oamenilor ce țin, precum broasca țestoasă din legendă, lumea pe umerii lor. Tot în incinta Teatrului Național, dar în alte holuri, la fel de luminoase, sunt expuse fotografii din viața, din rolurile de teatru și film a doi mari prieteni și mari, foarte mari actori: Amza Pellea și Ștefan Iordache, cu care am fost colegă de an și colegă de teatru. La vernisaj au fost prezente fiica marelui dispărut, actrița Oana Pellea și sora lui Ștefan Iordache. Ni i-au evocat, ne-am delectat cu poveştile domniilor lor și ne-am adus aminte de minunatele lor creații.
O altă expoziție de fotografii a fost organizată în holul sălii Toma Caragiu a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra, în amintirea celei care a fost minunata, unica, pe undeva nepământeana Gina Patrichi. Mulți din lumea teatrului am fost acolo prezenți, mulți de acolo am cunoscut-o, am văzut-o jucând. Ne-am amintit-o, i-am ascultat câteva înregistrări radio, i-am atins cu vârful degetelor câte un elegant costum de teatru, pus pe umeraș, agățate printre fotografii, de parcă așteptau să apară și să se retragă cu careva, ca să se schimbe. Am ascultat povești istorisite de regizorul clujean Mihai Mănuțiu despre cum a cunoscut-o și cum a invitat-o să interpreteze la Naționalul din Cluj rolul Cleopatrei, în Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare.
Închei atrăgându-vă atenția că tot în acest Festival organizatorii au mai prezentat și 17 volume, care ne vorbesc despre teatru, despre anume teme ale acestei arte, despre marile personalități ale ei, despre marile teme sociale actuale ale spectacolelor, cum ar fi războiul, agresivitatea, violența și despre putința de a curăța lumea de aceste rele.
Oare TEATRUL poate avea puterea magică de a purifica de aceste rele LUMEA?
Una din conferințele Festivalului s-a ocupat si de aceasta temă. Vă recomand, în încheiere, pagina Festivalului de pe internet, pentru a vă informa pe larg despre întregul program prezentat în cele zece zile.
Mulțumesc Uniunii Teatrale, doamnei director al Festivalului și tuturor colegilor de breaslă și cronicarilor prezenți pentru bucuria de a fi participat la această mare sărbătoare a TEATRULUI din ROMÂNIA.
Anna Scarlat
↧
Românii de pretutindeni au un nou ministru delegat: Dan Stoenescu
Marţi, 17 noiembrie, au fost învestiţi în funcţie noii miniştri ai Guvernului României, condus de Dacian Cioloş. A fost ales şi un nou ministru delegat pentru românii de pretutindeni, în persoana tânărului diplomat Dan Stoenescu. Până a deveni ministru, Stoenescu a fost funcționar al Ambasadei României la Madrid. Anterior a mai ocupat funcții în DRP, la relația cu originarii din România, când această instituție era condusă de Eugen Tomac.
Din CV-ul său impresionant, menționăm că Dan Stoenescu are doar 35 de ani, este născut în Constanţa, e absolvent al Austin College din Texas, SUA, cu o diplomă de licență în Studii Internaționale (2003) și, în 2005, a obținut o diplomă de master în Globalizare și Dezvoltare de la Universitatea Warwick, Marea Britanie. Vorbește fluent spaniola, franceza, italiana, engleza, portugheza și araba.
A mai urmat cursuri post-universitare cu specializarea Migrație Forțată și Studii asupra Refugiaților la Universitatea Americană din Cairo (2006) și are un doctorat în Științe politice, acordat de Universitatea din București (2009), tema dizertației fiind „Naționalismul arab modern și identitate islamică după 1987''.
A predat cursuri la Universitatea din București și la Institutul Diplomatic Român. A scris mai multe cărți, eseuri și articole despre Lumea Arabă și Orientul Mijlociu. Interesele sale academice includ naționalismul arab, identitatea islamică, Hamas, Hezbolah și Frăția Musulmană. Pe parcursul carierei sale, a militat pentru drepturile românilor din diaspora și pentru păstrarea limbii, culturii și identității românești în afara granițelor. A lucrat, la Cairo, la Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați și la Organizația Internațională pentru Migrație. A lucrat, în calitate de diplomat, la Beirut și a fost președinte al European Union National Institutes for Culture în Liban, pentru două mandate consecutive, ca reprezentant al Institutului Cultural Român.
În 2000, s-a numărat printre fondatorii Ligii Tinerilor Români de Pretutindeni, alături de Eugen Tomac, și apoi a înființat Centrul pentru Educație Democratică. Pe parcursul carierei sale, a militat pentru drepturile românilor din diaspora și pentru păstrarea limbii, culturii și identității românești în afara granițelor.
În cadrul audierilor dinaintea alegerii sale, Dan Stoenescu a afirmat că o problemă sensibilă este situaţia românilor din vecinătatea graniţelor, şcolile în limba română şi susţinerea societăţii civile şi a mass-media în limba română fiind prioritare.
E.Ş.
↧
↧
Ziua porţilor deschise, la Liceul "N. Bălcescu" din Jula
↧
Întâlnirea tinerilor creştini, la Jula
↧
Pe marginea şedinţei Comisiei Parlamentare pentru Naţionalităţi - Românii cu şcolile stau bine, cu presa nu prea
Pe 10 noiembrie, la Budapesta s-a întrunit în şedinţă Comisia Parlamentară pentru Naţionalităţi, cu următoarea ordine de zi: sistemul de finanţare prin proiecte pe anul viitor, raportul pentru perioada 2013–2015, privind situaţia naţionalităţilor din Ungaria şi darea de seamă pe anul în curs, a trei autoguvernări pe ţară (română, poloneză şi armeană). La primul punct pe ordinea de zi a luat cuvântul Bene Dániel, directorul Fondului de Subvenţii al Ministerului Resurselor Umane, care a subliniat că, în anul 2016, vor fi alocate sume mult mai ridicate pentru proiectele naţionalităţilor. Astfel, finanţarea se va ridica pentru proiecte culturale, de la 110 milioane, cât a fost în acest an, la 330 de milioane, pentru proiecte privind păstrarea tradiţiilor de la 90 de milioane la 270 milioane, iar pentru cursuri de perfecţionare a pedagogilor fondurile vor fi ridicate de la 10 milioane la 15 milioane de forinţi. Domnul Bene a mai arătat că, pentru acestea din urmă, nu s-au folosit toate fondurile alocate în acest an, în timp ce la celelalte categorii s-au înregistrat mult mai multe solicitări decât sumele alocate, acesta fiind motivul pentru care, pentru anul 2016, s-a decis mărirea acestor fonduri.
O noutate la acest capitol o constituie şi faptul că, în 2015, concursul va demara deja la sfârşitul acestei luni şi nu la sfârşitul lunii decembrie, aşa cum s-a întâmplat în anul precedent. Termenul de predare a proiectelor este 10 ianuarie. În ceea ce priveşte proiectele pentru sfera civilă, dacă până acum cel mai mic a fost în valoare de 100 de mii, începând de anul viitor, acesta va fi de 300 de mii de forinţi.
Purtătorul de cuvânt al naţionalităţii germane a salutat schimbările survenite în ceea ce priveşte cifrele alocate proiectelor, considerând că aceasta se datorează şi activităţii Comisiei pentru Naţionalităţi. Au fost purtători de cuvânt precum cel al naţionalităţii ucrainene şi poloneze, care au semnalat anomaliile din sistemul de finanţare. Faptul că asociaţiile ale căror proiecte au fost acceptate au primit finanţarea cu întârziere de cel puţin o jumătate de an, fiind puse în situaţia de a nu putea organiza evenimentul propus. Purtătorul de cuvânt al minorităţii poloneze a precizat că în timp ce s-a promis un sistem modern de concursuri, mai simplu, se vede că acesta este tot mai complex şi ilogic. S-a obiectat şi faptul că personalul de la Fondul de Subvenţii este mereu schimbat şi e imposibilă comunicarea cu dânşii.
Paulik Antal a arătat că Hotărârea de Guvern cu numărul 428 privitoare la subvenţii este în curs de modificare şi se aşteaptă schimbări pozitive în acest sens.
În continuarea şedinţei, s-a discutat pe marginea raportului întocmit de ministrul Resurselor Umane privind situaţia naţionalităţilor din Ungaria între 2013–2015. Purtătorii de cuvânt au fost de acord că raportul este foarte minuţios întocmit, pe baza datelor de la Centrul de Statistică şi pe baza datelor furnizate şi de autoguvernările pe ţară ale minorităţilor. Însă au avut obiecţii în ceea ce priveşte situaţia programelor de naţionalitate, de la radio şi televiziune, situaţia între şcoli şi întreţinătorul acestora, KLIK, din care rezultă că această instituţie nu se află de partea şcolilor. Purtătorul de cuvânt al românilor a arătat că problema semnalată de mai multe ori privind mass-media nu s-a rezolvat, iar Comisia mixtă româno-maghiară nu s-a întrunit de ani de zile. Purtătorul de cuvânt al germanilor din Ungaria a arătat că situaţia de MTVA (televiziunea şi radioul public) este de neîngăduit în ceea ce priveşte naţionalităţile din Ungaria. Adjunctul secretarului de stat, din cadrul EMMI, a precizat că raportul se referă la perioada februarie 2013–februarie 2015, şi nu este decât o imagine de moment a situaţiei, raportul nu caută o rezolvare pentru probleme.
La punctul trei de pe ordinea de zi, după raportul preşedinţilor autoguvernărilor pe ţară poloneză şi armeană, a urmat darea de seamă pe acest an a preşedintelui AŢRU, Tiberiu Juhasz, care a arătat că în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ al românilor din Ungaria acesta se poate considera format. S-au creat condiţii mai bune şi a crescut numărul elevilor înscrişi în şcolile cu predare în limba română. A semnalat că singura obiecţie este că se observă în cadrul şcolilor unde limba română se predă ca materie de studiu deficienţe în relaţia cu instituţia KLIK. Se consideră că şcolile nu primesc destul sprijin din partea acestuia şi nu sunt recunoscute diplomele pedagogilor de naţionalitate. A mai făcut referire la controlul Curţii de Conturi, care s-a încheiat în primăvară, în al cărei raport au fost semnalate obiecţii precizând că AŢRU a fost confundată cu o autoguvernare teritorială în care este asigurată asistenţa juridică şi economică de specialitate.
În legătură cu programele de la televiziune şi radio a semnalat că sunt la oră şi pe frecvenţă nepotrivită. A arătat că relaţia AŢRU cu sfera civilă este bună, sunt organizate multe evenimente împreună cu aceasta. A propus o colaborare strânsă între preşedinţii autoguvernărilor pe ţară şi membrii Comisiei Parlamentare pentru Naţionalităţi.
Gabriela Elekes
↧